Arc peste timp
marți, 6 iulie 2010
luni, 5 iulie 2010
Port chipul tău
tatălui meu
Port chipul tău când râd sau când mă doare
Și tot la fel ca tine și iubesc:
Livezi, păduri, fânețe și ogoare
Și portul nostru mândru jienesc
Te văd venind spre mine în oglindă
Cu lama pe obraz alunecând
Pornită-n barba deasă s-o desprindă
De chipul tău rămas la fel de blând
Vreau să mă ierți că n-am dat mai departe
Întregul chip pe care mi l-ai dat
Însă din duh i-am dăruit o parte
Nepotului ce-n suflet l-ai purtat
I-am dat ce am avut la îndemână
Iubire, simplitate și cuvânt
Ca-n miezul firii noastre să rămână
Tot chipul tău purtat în alt veșmânt
Port chipul tău când râd sau când mă doare
Și tot la fel ca tine și iubesc:
Livezi, păduri, fânețe și ogoare
Și portul nostru mândru jienesc
Te văd venind spre mine în oglindă
Cu lama pe obraz alunecând
Pornită-n barba deasă s-o desprindă
De chipul tău rămas la fel de blând
Vreau să mă ierți că n-am dat mai departe
Întregul chip pe care mi l-ai dat
Însă din duh i-am dăruit o parte
Nepotului ce-n suflet l-ai purtat
I-am dat ce am avut la îndemână
Iubire, simplitate și cuvânt
Ca-n miezul firii noastre să rămână
Tot chipul tău purtat în alt veșmânt
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
Mama
N-o ştiţi pe mama,nu puteţi s-o ştiţi
Cum noi copiii ei o ştim de-acasă.
Ea-n jurul sobei şi cu paşi grăbiţi,
Noi aşezaţi ca puii toţi la masă.
Când ne punea mâncare-n farfurii
Spunea câte-un cuvânt la fiecare
Ca un maestru de ceremonii
Pornit să-mpartă daruri de mâncare.
Apoi la treabă ne mâna grăbit
Să ştim că viaţa dă, dar ne şi cere
Iar noi credeam că totu-i gratuit
Aveam şi punctul nostru de vedere.
Nu ne bătea prea rar,dar nici prea des
Atât cât socotea ea că-i nevoie
Şi nu uita să ierte mai ales
Dorind s-o ascultăm de bunăvoie.
Altfel femeie simplă,cu bun simţ
Ascultătoare chiar în umilinţă,
Dar neînduplecată ca un prinţ
Atunci când era vorba de credinţă.
N-o ştiţi pe mama,numai noi o ştim
Aşa cum ea a fost şi încă este :
Un înger păzitor,un heruvim
Sau poate Zâna Bună din poveste.
Petru Blaj Dinvale